Spitalul Judetean de Urgenta Pitesti

Comentariu despre 'Medicul' Gabriela Rodica Maximilian Barbu, de la Spitalul Judetean de Urgenta Pitesti.

Faptul ca are titlul de 'medic' este o jignire pentru comunitatea medicala. Acesta persoana nu numai ca este de o pregatire precara, dar nu are absolut nici o valenta cu profesia medicala.

Mama mea a avut nenorocul sa ajunga la Spitalul Judetean de Urgenta din Pitesti cand acesta era de garda. Nefiind in tara, am sunat sa ma asigur ca mama e bine si sa inteleg ce se intampla. Am fost intampinata cu un sir de insulte, de prejudecati neverificate si cu o obraznicie ce nu cunoaste limite. Minute mai tarziu, mama a fost externata, fiind inca in fibrilatii, pentru ca am avut indrazeala sa ma interez ce face si pentru ca de altfel, am indraznit sa trezesc si medicul cardiolog de garda — rusine din partea mea, imi asum. Cum as putea avea curajul sa-i trezesc din somnul imbecil in care sunt si la propriu si la figurat.

Nu am intampinat niciodata asa ceva, nu numai de la un medic, dar de la o alta fiinta: vulgara, necugetata, neempatica si de-a dreptul dezgustatoare.
'Om' execrabil - doctor: nici atat!

In data de 18.08.2017 am fost si eu nevoit sa recurg la serviciile medicale oferite de acest Spital din municipiul Pitesti. Problema , o infectie urinara puternica cu complicatii de stare de sanatate generala afectate, datorita unui tratament dat de un doctor, culmea, in varsta, de la Punct de lucru Calinesti Arges. Dupa momente de asteptare la filtru, consider firesti, am fost preluat si consultat sumar, caci altfel nu era cazul, de o SINGURA asistenta care isi facea cu respect si meticulozitate indatorilile fata de multitudinea de pacienti de diferite varste si afectiuni , reusind sa faca singura trierea lor pe categorii de urgenta, am ajuns in sala de consultatii, unde am ramas impresionat de meticulozitatea, ordinea, rapiditatea, profenionalismul de care au dat dovada membrii echipei care trebuia sa-mi ia analizele si sa faca o consultatie rapida si de calitate. Am ramas uimit de faptul ca fiecare membru al echipei, la comanda doctorului sef de echipa stia exact cum , ce, si in cat timp sa faca ce i se cerea. Dupa aceea am fost mutat in stationar unde am asteptat rezultatul si inmanarea unei RETETE. M-am bucurat ca a trebuit sa astept ceva timp, aceasta dovedind ca decizia de stabilire a unui tratament nu a fost deloc usoara ea implicand mai multe specialitati. In final am fost chemat, impreuna cu sotia mea care a fost insotitor, de medicl sef de ecipa, care ne-a prezentat modul cum sa efectuam tratamentul si ca a treia zi sa vin sa spun cum ma simt. Inca de a doua zi ma simt mult mult mai bine. ADUC PE ACEASTA CALE MII DE MULTUMIRI ACELEI ECHIPE ADEVARAT PROFESIONALA MEDICAL CARE FACE CINSTE ACESTUI SPITAL, sub indrumarea dr. Tuculeanu Cristina
( PS mentionez ca sunt pensionar, din Craiova si am venit in Arges la casa bunicii)

Dupa o experienta traita cu tatal meu acum 2 saptamani, care a facut un infarct mezenteric, urmat de o ocluzie intestinala, va sfatuiesc sa va luati toate masurile de precautie din timp si sa incercati sa nu ajungeti niciodata la urgenta, in acest spital.
Descriu obiectiv un tablou al unei sectii de urgenta, probabil singura din judetul Arges:
ajunge salvarea, pacientul in stare critica. O doamna sau domnisoara doctor, nu stiu exact, foarte relaxata, se plimba intre 2 paturi, avand in incapere 3 pacienti dintre care unul este tatal meu,in stare foarte grava, la care se va uita dupa o ora. Cere sa fie inchisa usa, pentru ca e foarte ocupata. Intre timp i se recolteaza analize, asistentele foarte nervoase. Evident, serviciile nu sunt gratuite. Chiar si asa doamna doctor se plimba relaxat, vorbeste la telefon, intre timp i se face foame, mananca ceva, rade, gaseste ceva de discutat in soapta cu o asistenta, constata ca unul dintre pacienti nu mai apare dupa ce fusese trimis sa urineze intr-un recipient, il cauta jumatate de ora, se amuza.Tatal meu are dureri insuportabile, nu se uita nimeni la el. Ies analizele, astept sa-mi spuna ceva. In continuare are de susotit si de ras cu asistenta. Vin salvari in continuare, asistentele din salvare asteapta cu actele in mana sa fie preluate cazurile. Ignoranta totala, ca si cand nu exista. Doamna doctor se plange ca este foarte ocupata. In final aflu ca tatal meu este in stare foarte grava, ca are ocluzie intestinala, ca va muri. Vine o doamna, asistenta cred, sa-i puna o sonda gastrica.O persoana execrabila care urla la el, il bruscheaza, ii vorbeste foarte urat, il apostrofeaza, il cearta pentru ca are o tentativa de a varsa, il lasa cu voma in gura si pleaca nervoasa. Caut disperata un cos de gunoi pentru a-l pune la gura tatalui meu. Asist la o scena de cosmar. In tot acest timp el avea dureri insuportabile. Intreb disperata daca nu-i fac un calmant. Nimeni nu i-a administrat nimic, Era ca si cand merita suferinta. A venit chirurgul, care urla disperat de fata cu tata ca va muri! L-am rugat sa nu mai spuna de fata cu el, pentru ca era constient total de tot ceea ce se intampla. In zadar, tipa si mai tare. In sfarsit, se schimba tura si apare o alta doamna doctor, care ia masuri imediat. Nu stiu numele, dar vreau sa-i multumesc. A fost de acord sa plecam la un spital in Bucuresti. Tatal meu a murit, murea oricum, dar oare merita cineva sa fie tratat astfel, mai ales in ultimele ceasuri de viata. Am o singura intrebare, domnilor doctori: AVETI SI DUMNEAVOASTRA PARINTI. ASA V-ATI COMPORTA CU EI INTR-O SITUATIE SIMILARA?