CONFER 2016 – eveniment multidisciplinar din aria oncologiei
12 august 2016
Subconstientul: mintea din spatele mintii tale
18 august 2016
Stimularea magnetica transcraniana (SMT) dezvaluie diferentele dintre activitatea cerebrala a persoanelor care viseaza si a celor care nu viseaza.
Cercetatorii de la Universitatea Aalto si de la Universitatea din Wisconsin au utilizat un dispozitiv care combina stimularea magnetica transcraniana (SMT) si electroencefalograma (EEG), pentru a examina modul in care activitatea creierului in timpul somnului lent (somnul cu miscari lente ale ochilor – NREM) este afectata de faptul ca persoana viseaza sau nu.
Masuratorile au demonstrat ca activitatea cerebrala a persoanelor care viseaza in timpul somnului, spre deosebire de cele care nu viseaza, este similara cu activitatea creierului persoanelor aflate in stare de veghe.
In cadrul experimentului, dupa ce subiectii au intrat, de cel putin trei minute, in starea de somn lent (NREM), cercetatorii au creat impulsuri magnetice care au indus un camp electric slab si au activat neuronii. Dupa o serie de impulsuri, subiectii au fost treziti cu un sunet de alarma si au fost intrebati daca au visat, si au fost rugati sa descrie continutul visului.
In mod traditional, se considera ca visarea are loc numai in timpul somnului paradoxal (somnul cu miscari rapide ale ochilor – REM), dar acest experiment demonstreaza ca subiectii treziti dintr-un somn lent (NREM) sunt capabili sa relateze visele lor, in mai mult de jumatate din cazuri.
Electroencefalograma a aratat ca activitatea cerebrala produsa de impulsurile magnetice a fost considerabil mai redusa in cazul subiectilor care nu au visat, decat in cazul celor care au visat. Deasemenea, cu cat subiectii au putut oferi mai multe detalii despre visul lor, cu atat encefalograma a fost mai asemanatoare cu cea a unei persoane in stare de veghe.
Stimularea magnetica transcraniana este deja utilizata in tratamentul depresiei si al durerii. Pe viitor, datele despre starea de constienta furnizate de dispozitivul utilizat in experiment, vor putea ajuta si in tratamentul pacientilor cu leziuni cerebrale, aflati in imposibilitatea de a comunica.
