Gestionarea conflictelor dintre cadrele medicale
21 noiembrie 2016
Mic ghid de coruptie in sistemul de sanatate
1 decembrie 2016
Biopsia lichida este un tip de test de sange realizat pentru detectarea si monitorizarea cancerului si reprezinta o alternativa pentru biopsiile clasice. Metoda este minim invaziva si ar putea reduce necesitatea procedurilor dureroase si riscante de prelevare a probelor in cazul tumorilor, in special, a celor amplasate in zone greu accesibile sau foarte sensibile din corp. Cu toate acestea, pana in prezent, utilitatea testului a fost limitata de nivelul sau de sensibilitate, in special in detectarea tumorilor solide care inca nu au metastazat.
Un studiu efectuat la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Utah (S.U.A.) a descoperit o particularitate care ar putea creste in mod direct sensibilitatea biopsiei lichide. Biopsia lichida detecteaza fragmentele de ADN ale tumorilor care intra in fluxul sanguin. ADN-ul tumoral prezent in sange poate fi dificil de identificat printre ADN-ul celulelor sanatoase. Totusi, studiul demonstreaza ca fragmentele ADN-ului tumoral si ADN-ul celulelor sanatoase, la pacientii cu cancer sunt de dimensiuni diferite, o proprietate care poate fi exploatata pentru a distinge intre cele doua tipuri de ADN.
Aceasta evolutie are potentialul de a permite descoperirea timpurie a tumorilor solide printr-un test de sange, datorita imbunatatirii substantiale a capacitatii de a detecta cantitati foarte mici de ADN provenite de la celulele tumorale in fluxul sanguin.
Diferenta dintre dimensiunea ADN-ul tumoral circulant si cel sanatos a fost initial descoperita in experimentele efectuate pe animale, prin inducerea tumorilor cu celule canceroase umane. Intr-un model de glioblastom, un tip de cancer cerebral care nu metastazeaza in afara creierului, s-a putut vedea cu usurinta ca lungimea ADN-ului tumoral circulant a fost mai mic decat ADN-ul celulelor sanatoase cu 20-50 perechi de nucleotide. Aceasta diferenta de marime a fost confirmata ulterior si de un model de cancer al ficatului.
In aceasta etapa, a fost neclar pentru cercetatori daca este doar o constatare specifica speciei utilizate in experiment si limitata la modelele tumorale animale sau este un fenomen biologic care ar putea fi prezent si in cazul pacientilor cu cancer.
In etapa urmatoare, cercetatorii au comparat ADN-ul de melanom prezent in sangele pacientilor cu cel recoltat de la voluntari sanatosi. Ei au descoperit ca observatiile de la modelele animale sunt adevarate si in cazul oamenilor. Lungimea medie a tuturor fractiunilor de ADN prezente in sangele de la pacientii cu melanom au fost cu 20-50 de perechi de nucleotide mai scurte in comparatie cu cele provenite de la voluntari sanatosi. La secventierea ADN-ului, au descoperit ca fragmentele de ADN care contin gene mutante – markeri tumorali – au fost de obicei mai mici decat fragmentele de gene sanatoase apartinind aceluiasi pacient.
Rezultatele au sugerat ca ADN-ul tumoral circulant este foarte probabil sa fie mai scurt decat ADN-ul circulant sanatos. Prin urmare, selectarea fractiunilor care sunt mai mici ca dimensiune ar trebui sa ajute la identificarea ADN-ului provenit de la tumori. In cazul persoanelor afectate, separarea fragmentelor de ADN specifice tumorilor in functie de marime, ar trebui sa faca descoperirea cancerului mai usoara si mai timpurie.
In continuarea studiului, oamenii de stiinta au examinat ADN-ul de la patru pacienti cu cancer pulmonar, izolind fragmentele care au fost cu 20-50 de perechi de nucleotide mai scurte decat dimensiunea medie totala din fluxul sanguin. Prin aceasta izolare au reusit sa creasca, pe esantionul analizat, raportul dintre ADN-ul tumoral si cel sanatos de la 2,5 la 9 ori – este ca si cum, atunci cand cauti acul in capita cu fan, reusesti sa micsorezi marimea capitei. Abordarea a avut cel mai mare succes in cazul a doi pacienti la care ADN-ul tumorii era de dimensiuni mai mici, greu de observat. Acest lucru este incurajator, in special, pentru pacientii cu prezenta tumorala scazuta la care anterior detectarea ADN-ul tumoral din fluxul sanguin era aproape imposibila.
Acest salt in sensibilitate poate face diferenta intre a detecta sau nu un cancer in forma incipienta. Descoperirea arata ca exista ceva fundamental diferit cu privire la modul in care corpul proceseaza ADN-ul tumoral din fluxul sanguin, iar intelegerea mecanismul din spatele acestei diferente ofera perspective noi in abordarea cancerului.
Biopsia lichida este disponibila pentru realizarea unui profil molecular si poate fi o sursa importanta de informatii genetice suplimentare. Totusi, se impune precautie in interpretarea acesteia pana cand studiile clinice vor fi finalizate si ii vor confirma utilitatea terapeutica.
