Probleme principale ale asistentilor medicali din sistemul public de sanatate din Romania (Studiu 2016)
31 octombrie 2016
Gestionarea conflictelor dintre cadrele medicale
21 noiembrie 2016
Mineralele au un rol foarte important in functionarea corecta a organismului si exista factori specifici care le ajuta, astfel incat tot ceea ce mancam sa fie perfect asimilat. Deficitul de minerale este intalnit peste tot in lume, in mare parte, din cauza stilului modern de cultivare a plantelor. Solul este epuizat, avand ca rezultat produse alimentare mai putin bogate si diversificate in minerale. Printre cele mai importante minerale se numara magneziul, calciul, zincul, fierul, manganul si potasiul.
Importanta mineralelor pentru corpul uman
Magneziul este un mineral extrem de important pentru functionarea corecta a creierului. Una dintre cele mai comune cauze fizice ale depresiei este deficitul de magneziu. Tot lipsa de magneziu este responsabila si pentru anxietate, agitatie si chiar halucinatii. Celelalte minerale cu rol semnificativ in prevenirea si chiar tratamentul depresiei includ calciu, zinc, fier, mangan si potasiu. Fiecare mineral in parte are rolul sau bine definit.
Magneziu sprijina mineralizarea oaselor, construirea de proteine, contractiile musculare, impulsurile nervoase, si creste imunitatea.
Calciul este responsabil pentru cresterea si sanatatea oaselor si a dintilor si ajuta la coagularea sangelui.
Zincul produce material genetic si proteine, transporta vitamina A in tot corpul, si este responsabil pentru perceptia gustului, vindecarea ranilor, productia de sperma si dezvoltarea normala a fatului in sarcina.
Fierul este o parte a hemoglobinei, o proteina care transporta oxigenul in toate celulele corpului.
Manganul faciliteaza raspunsul celular si este mineralul despre care se detin cele mai putine informatii. Manganul functioneaza cu enzime si este esential pentru multe functii ale corpului, dar modul exact in care o face nu este bine cunoscut.
Potasiu mentine echilibrul hidro-electrolitic al organismului si sprijina contractiile musculare, sanatatea celulelor si impulsurile nervoase.
Factori care determina deficitul de minerale
1. Epuizarea solului
Epuizarea solului este cauza principala pentru deficienta de minerale din organism. Chiar si legumele cultivate organic sunt deseori lipsite de minerale – agricultura ecologica referindu-se mai mult la absenta pesticidelor si a altor compusi chimici daunatori. Cel mai bun mod de a obtine fructe si legume bogate in minerale este cultivarea bio-dinamica, rotatia culturilor si suplimentarea nutrientilor din sol atunci cand lipsesc. Cultivarea propriei gradini este, deasemenea, o solutie doar ca nu poate fi aplicata pe scara larga. Inclusiv produsele de origine animala pe care le consumam ar trebuie sa provina de la animale crescute pe pasuni de buna calitate, cu conditii bune de sol, pentru a beneficia de o alimentatie sanatoasa.
2. Antiacidele sau acid blocantele
Folosirea antiacidelor si a acid blocantelor reduce nivelul de calciu din organism, dar fenomenul este des ignorat deoarece testarea se face la nivel sanguin si doar 1% din calciu este in sange. Acest lucru nu indica pierderea calciului in oase sau alte tesuturi, antiacidele si acid blocantele contin hidroxid de aluminiu care impiedica absorbtia calciului in tractul intestinal.
3. Nivel scazut al acidului gastric sau hipo-clorhidria
Organismul are nevoie de un nivel specific de acid gastric pentru a descompune mineralele, in special, calciu. Un nivel scazut al acidului gastric poate fi si un semn al deficientei de zinc, deoarece zincul este necesar organismului pentru a putea produce acid gastric.
4. Cortizonul
Cortizonul utilizat impotriva durerii si a inflamatiei poate contribui la pierderea severa de calciu din organism atunci cand utilizarea sa se realizeaza pe perioade de timp prelungite. De asemenea, cortizonul reduce si nivelul de potasiu.
5. Medicamentele
Toate medicamentele priveaza corpul de o cantitate mare de nutrienti, de aceea, administrarea lor trebuie facuta cu responsabilitate si la recomandarea medicului.
6. Anticonceptionalele
Anticonceptionalele epuizeaza organismul de magneziu, zinc, si numeroase alte vitamine. Acestea au un impact direct asupra hormonilor si influenteaza capacitatea corpului de a obtine mineralele necesare. Anticonceptionalele provoaca excesul de cupru din organism, care poate fi toxic, si epuizeaza zincul, deoarece aceste doua minerale sunt antagonice.
7. Cafeina
Consumul de cafea, si in general cafeina, stimuleaza diureza si faciliteaza pierderea prin urina a calciului si a magneziului. De asemenea, se pierd si potasiu si sodiu.
8. Consumul de alcool
Alcoolul accelereaza eliminarea de magneziu prin rinichi si poate epuiza organismul de calciu, zinc, fier, mangan, potasiu si crom.
9. Bauturile carbogazoase
Bauturile carbogazoase contin cantitati importante de fosfor si influenteaza negativ capacitatea organismului de a stoca calciu, deoarece concureaza pentru absorbtia la nivelul intestinului. Tot bauturile carbogazoase determina si pierderi de potasiu.
10. Consumul de zahar
Pentru a procesa o singura molecula de zahar, corpul uman utilizeaza 54 de molecule de magneziu. Necesarul crescut de insulina ca urmare a unei diete bogate in zaharuri determina pierderi de zinc. Zaharul saraceste, deasemenea, organismul de magneziu, potasiu si priveaza oasele de minerale, in general. Un nivel ridicat de zahar in dieta are ca rezultat pierderi crescute de crom prin urina.
11. Excesul de insulina
Excesul de insulina din corp determina retinerea calciului prin re-absorbtia la nivelul rinichilor.
12. Excesul de estrogen
Excesul de estrogen in organism impiedica eliminarea calciului si, in general, are aceleasi efecte asupra utilizarii mineralelor ca si anticonceptionalele.
13. Hipertiroidia
Hipertiroidia determina cresterea pierderilor de calciu (creste resorbtia calciului din oase) si creeaza nevoia de mai mult magneziu, cupru si iod. Totodata, deficientele de seleniu joaca un rol important in productia scazuta de hormoni tiroidieni.
14. Dieta neechilibrata
Dieta adaptata stilului de viata actual contine cantitati minime de alimente proaspete, cantitati mai mari de alimente rafinate si procesate, alimentele cultivate pe soluri saracite, exces de fosfor in alimente, ceea ce epuizeaza calciu (provoca pierderea de masa osoasa), magneziu, crom si multe alte minerale necesare functionarii corecte a organismului.
15. Excesul de fibre
Consumul de fibre in exces blocheaza absorbtia mineralelor in intestin, acestea fiind eliminate inainte ca organismul sa le poata utiliza.
16. Intoxicarea cu metale
Mercurul este prezent in unele plombe dentare si vaccinuri, precum si in carnea de peste. Mercurul creeaza legaturi cu magneziu si ii anuleaza efectele. In general, suplimentarea cu minerale nu este suficienta, trebuie sa se realizeze si detoxificarea organismului de aceste metale.
Aluminiu este prezent in antiacide, anti-perspirante, diferite cosmetice, folia de aluminiu etc. Acesta penetreaza bariera hematoencefalica, iar detoxifierea este foarte dificila. Aluminiul impiedica utilizarea de calciu, magneziu si fosfor si neutralizeaza pepsina (o enzima cu rol important in digestie).
Plumbul creeaza legaturi cu calciu si il face inutilizabil pentru organism.
17. Expunerea la radiatii
Orice tip de frecventa electromagnetica are efecte asupra capacitatii organismului de a absorbi si de a asimila minerale. Expunerea zilnica la unde electromagnetice poate reduce anumite minerale din organism cu aproape 15%.
Cel mai bun mod prin care se ofera organismului o gama larga de minerale este o dieta complexa in tipuri de alimente si substante nutritive, preparate in mod corespunzator. Intelegerea cultivarii si prepararii alimentelor traditionale poate ajuta o lume moderna saturata de alimente cultivate in soluri epuizate si procesate industrial. Sarurile minerale sunt o sursa bogata de minerale. Apa reprezenta in trecut cea mai buna sursa de minerale, dar din cauza poluarii nu mai este cea mai buna optiune.
Legumele si fructele au atins dimensiuni record dar contin „substanta uscata” mai mult decat orice altceva, concentratiile minerale fiind diluate. Cand este vorba de cultivarea plantelor „mai putin, este mai mult”.
Mai putin studiat este efectul de diluare genetica a culturilor. Prin reproduceri selective, pentru a se creste randamentul cultivarii, s-a determinat reducerea de proteine, aminoacizi si minerale in favoarea materiei uscate formata preponderent (aproape 90%) din carbohidrati.
Ca efect al utilizarii crecute de ingrasaminte chimice si pesticide, culturile moderne sunt recoltate mai repede decat oricand inainte. Dar, in cazul recoltelor rapide si timpurii, planta are mai putin timp pentru a absorbi nutrienti (prin sinteza sau din sol) iar minerale, precum potasiu folosit la producerea ingrasamintelor, interfereaza cu capacitatea plantei de a asimila substantele nutritive. Practicile agricole de tip monocultura au condus, de asemenea, la epuizarea solului mineral, care afecteaza continutul de nutrienti al recoltelor.
Utilizarea excesiva a resurselor, dezvoltarea industriala, eroziune, irigatii, drenarea zonelor umede, defrisarile, exploatarile petroliere sunt alti factori care conduc la epuizarea stratului de minerale.
Abordarea acestor probleme este una de importanta majora pentru sanatate, daca se doreste preventia aparitiei bolilor si nu doar tratarea lor.
