Sigilarea dentara reprezinta aplicarea unui strat subtire, din material plastic, pe suprafetele de masticatie ale dintilor – deobicei dintii din spate (premolarii si molarii) – pentru a preveni aparitia cariilor dentare. Materialul de sigilare se fixeaza rapid in depresiunile si canelurile dintilor, formand un scut protector peste smaltul fiecarui dinte.
Chiar si atunci cand periajul dentar se efectueaza corect si este folosita si ata dentara pentru inlaturarea resturilor alimentare si a placii bacteriene de pe suprafetele netede ale dintilor, igiena nu se realizeaza intotdeauna in toate canelurile dintilor. Sigilarea dentara protejeaza aceste zone expuse cariilor prin prevenirea depunerilor de reziduri alimentare si a placii bacteriene.
Din cauza riscului de a dezvolta carii in depresiunile si canelurile premolarilor si molarilor, copiii si adolescentii sunt primii candidati pentru procesul de sigilare dentara. Deasemenea, adultii care nu prezinta carii sau plombe la molari pot beneficia de sigilarea dintilor. Sigilarea dintilor ar trebui sa reprezinte o metoda de preventie pentru persoanele care prezinta o predispozitie genetica la aparitia cariilor.
De obicei, dintii molari si premolari permanenti ai copiilor ar trebui sigilati cat mai curand dupa eruptie. Astfel, agentii de sigilare ii pot proteja in perioada de maxima vulnerabilitate la aparitia de carii, varsta intre 6 si 14 ani.
In unele cazuri, materiale de etansare dentare pot fi adecvate si pentru dintii de lapte. Cand dintii de lapte ai copilului au depresiuni si caneluri adanci exista un risc crescut de aparitie a cariilor. Pentru ca dintii de lapte joaca un rol important in mentinerea spatiilor necesare pentru dintii permanenti, este important ca acesti dinti sa fie ingrijiti si pastrati sanatosi pentru a nu se pierde prea devreme.
Cercetarile au demonstrat ca protejarea molarilor aparuti la varsta de 6 ani cu un material de etansare pe baza de rasina poate reduce cariile cu pana la aproape 80%, imediat, si cu pana la 60%, pe parcursul urmatorilor 4 ani.
Aplicarea materialului de etansare este un proces simplu si nedureros. In general, nu este nevoie de o sedinta lunga pentru ca medicul dentist sa aplice agentii de etansare pentru sigilarea fiecarui dinte.
Etapele sigilarii dentare sunt urmatoarele:
- mai intai dintii care urmeaza sa fie sigilati sunt bine curatati;
- fiecare dinte este apoi uscat si un material absorbant este pus in jurul dintelui ca sa-l pastreze uscat;
- o solutie acida se aplica pe suprafetele dintilor pe care se realizeaza masticatia pentru a le produce rugozitati ce ajuta la fixarea pe dinte a materialului de etansare;
- dintii sunt apoi spalati si uscati;
- agentul de sigilare este aplicat direct pe smaltul dintilor, unde adera si se intareste. Uneori, o lumina speciala este utilizata pentru a accelera intarirea materialului de etansare.
Sigilarea dentara protejeaza dintii de carii pe o perioada de pana la 10 ani. La controalele dentare de rutina, dentistul verifica daca suprafetele acoperite cu material sigilant nu sunt fisurate sau nu au fost desprinse bucati din stratul protector. Medicul stomatolog poate inlocui materialul de sigilare ori de cate ori este necesar. Daca nu se realizeaza corect verificarea integritatii stratului protector, exista riscul dezvoltarii de carii sub pelicula de material sigilant.
Exista si argumente impotriva sigilarii dentare legate de prezenta unei rezine care se gaseste in foarte multe materiale plastice – BPA (Bisfenol A). Materialele de sigilare dentara nu contin in sine BPA, dar multe dintre ele contin compusi care se transforma in BPA atunci cand vin in contact cu saliva. Totusi, valoarea expunerii este considerata ca fiind extrem de scazuta, iar prin spalarea si clatirea dintilor dupa aplicarea materialului sigilant, 88% pana la 95% din compusii care se pot transforma in BPA sunt eliminati.
Subiecte: copii stomatologie
