Pe o scara de la 1 la 10 cat de mult ai obosit sa mai ai grija de ceilalti?
Cadrele medicale, precum medicii, asistentii medicali, terapeutii, personalul care lucreaza pe ambulanta, sunt implicate direct in trauma pacientilor, iar acest lucru, in timp, ii expune unui stres traumatic secundar. Acest stres traumatic secundar este specific sectorului medical, coexista, dar este diferit de epuizarea profesionala (burnout). Se numeste stres de compasiune.
Foarte multe cadre medicale ajung la un anumit moment in cariera cand doar mimeaza starea de bine. Zambetul si conversatia de suprafata ascund faptul ca au obosit, ca resursele interne pentru sprijinirea celor care au nevoie, incurajarea pacientilor si a membrilor familiei, se apropie de epuizare.
Metaforic vorbind, este un inec pe uscat. Lucrul in ture, turele de noapte, orele suplimentare, disponibilitatea si compasiunea de care trebuie sa dea dovada medicii si asitentele, nu pot ramane fara repercursiuni la nivel psihologic si emotional.
Medicii si asistentii medicali sunt expusi zilnic unor scene traumatice, discuta cazuri similare cu colegii si asculta relatarile incarcate emotional ale pacientilor. Este absolut normal ca toata aceasta presiune sa se acumuleze si sa puna in pericol chiar echilibrul emotional al cadrului medical. In cazuri extreme, atunci cand pierzi lupta cu viata pentru un pacient sau este vorba de boli incurabile, este aproape imposibil ca personalul medical implicat direct sa nu fie afectat.
Totusi, echilibrul emotional poate si trebuie sa fie restabilit. Este nevoie ca medicii si asistentii medicali sa constientizeze din timp factorii de stres emotional, care se acumuleaza. Echilibrul emotional al cadrelor medicale nu este esential doar pentru acestea, ci si pentru calitatea ingrijirii pacientilor. In general, “nu poti sa dai ceea ce tu nu ai”.
In primul rand, trebuie inteles faptul ca stresul de compasiune este un proces. Nu este o stare de o zi, acum iti traiesti viata plin de energie si bucurie, iar maine, te trezesti epuizat si lipsit de energie – atat fizic, cat si emotional. Oboseala provocata de compasiune se dezvolta in timp – saptamani, luni, uneori chiar ani. In timp, si in doze mici, capacitatea de a simti si de a avea grija pentru altii se erodeaza prin folosirea excesiva a empatiei. De asemenea, se poate experimenta si un blocaj emotional care se manifesta prin reactia la diferite situatii altfel decat este asteptat in mod normal.
Odata declansat stresul de compasiune, medicul sau asistentul medical dezvolta o atitudine distanta care poate fi interpretata de pacient ca lipsa de interes. In actul medical increderea medic – asistent medical – pacient este esentiala pentru procesul de recuperare a pacientului. Implicatiile situatiei create afecteaza siguranta pacientului, deoarece acesta fie va ezita sa ceara ajutorul cadrului medical, fie nu va mai avea incredere in asistenta medicala care i se ofera.
Daca nu se intervine la timp pentru restaurarea echilibrului psihologic si emotional al cadrului medical, coroborat cu prezenta celorlalte elemente de stres din mediul de lucru, se poate ajunge la abandon profesional.
Pentru a preveni stresul de compasiune, trebuie sa se intervina pe 3 directii: constientizare, echilibru si relationare.
Constientizarea stresului de compasiune
Pentru etapa de constientizare este util ca personalul medical sa isi raspunda sincer la intrebari precum:
- Ma simt obosit(a) in majoritatea timpului?
- Ma simt apatic(a), inclusiv fata de cazurile dureroase ale unor pacienti?
- Gandul ca merg la locul de munca imi creaza o stare de disconfort?
- Exista activitati zilnice care imi displac atat de mult incat am un sentiment de neimplinire legat de profesia mea?
- Sunt irascibil(a) la locul de munca, si nu numai?
- Am sentimentul ca eforturile mele nu sunt suficient apreciate?
- Am anumite dureri fizice care nu au o cauza medicala?
Echilibrul emotional si psihologic
Pentru refacerea unei stari de echilibru emotional si psihologic trebuie:
- cultivata o atitudine de multumire pentru lucrurile bune care deja exista
- introduse in programul saptamanal activitatile preferate (sport, cultura, relaxare etc.), chiar daca acest lucru presupune amanarea unor “obligatii”
- sa existe o distantare, chiar si daca este de scurta durata, de factorul sau persoana generatoare de irascibilitate
Relationarea in combaterea stresului de compasiune
Comunicarea este foarte importanta in procesul de restaurare emotionala. Fie ca este vorba de un prieten apropiat, fie ca este vorba de familie, problemele cu care se confrunta cadrul medical trebuie expuse si abordate.
Stresul de compasiune este o amenintare reala si nu ar trebui tratata cu lejeritate, consilierea psihologica profesionista, sau macar o evaluare, sunt necesare.
Adoptia unui animal de companie este recomandabila. Dragostea si afectiunea oferite de un prieten necuvantator pot ajuta mult in cazul stresului de compasiune, deoarece nu sunt conditionale. Exista studii care demonstreaza ca interactiunea cu un animal de companie poate reduce tensiunea arteriala si ritmul cardiac, si absoarbe stresul. Chiar si un pestisor ajuta.
Stresul de compasiune este un stres ocupational, iar absolventii de studii medicale sunt prea putin pregatiti pentru a face fata cerintelor emotionale din viata de zi cu zi a unei unitati medicale.
Desigur, nu in toate unitatile medicale exista aceeasi intensitate a factorilor de stres emotional si psihologic, de aceea anumite cadre medicale sunt mai expuse decat altele, si nu ar trebui judecata situatia generalist.
Din pacate, exista tendinta de a uita ca medicii si asistentii medicali nu sunt roboti, ci oameni fiind, au nevoie la randul lor de multumire si intelegere din partea pacientilor, si a societatii in general.
Subiecte: cadre medicale
1 Comment
Sunt foarte multumita ca cineva se intereseaza si de stresul medicilor si nu numai de cel al bolnavilor. De foarte multe ori se mediatizeaza doar evenimente negative din viata profesională a medicilor, care, în realitate, se daruiesc, profesiei si bolnavului, neconditionat.
Cultura pacienților și a familiilor lor, bazată uneori pe egoism și pretenții, (ajungându-se până la violență verbală, și nu numai…), ar fi îmbogățită dacă acest text ar fi citit de cât mai mulți cetățeni. Nu există pădure fără uscături! Dar medicii, în cea mai mare parte din numărul lor, sunt medici din pasiune și suferă alături de bolnavul pe care îl ajută, depășind chiar limitele pe care i le oferă medicina de astăzi, din țara noastră, în special, și de pretutindeni, în general.
Mulțumesc din nou celor care au avut această inițiativă și care, în acest mod, au adus un omagiu medicului altruist, care este gata la orice oră din zi și din noapte să-și ajute aproapele, implicându-se emoțional, dăruindu-și energia sa vitală și punându-si propria sănătate în pericol.