15 sfaturi pentru o cura de slabire bazata pe argumente stiintifice
12 decembrie 2016
Anorexia nervoasa este un criminal tacut
17 decembrie 2016
Lipsa de personal medical afecteaza semnificativ sistemul sanitar de stat din Romania. Expresia „atat de multe lucruri de facut, dar atat de putin timp” nu este o noutate nici pentru medici, nici pentru asistentele medicale.
In special, asistentele medicale joaca foarte multe roluri intr-un spital, de la receptie, la indatoririle de asistenta si chiar la transferul pacientilor de la diverse investigatii inapoi la paturile lor.
Aceasta lipsa de personal medical are implicatii serioase asupra calitatii actului medical.
Consecinte ale lipsei de personal medical
1. Epuizare si burn-out cadre medicale
Atunci cand nu exista suficient personal, medicii si asistentele medicale sunt obligati sa preia mai multe atributii, ceea ce pe termen mediu si lung poate provoca epuizare sau burn-out. Timpul dedicat relaxarii sau pentru a se bucura de propria familie se reduc simtitor.
Aglomerarea sarcinilor face ca personalul medical sa se simta coplesit, pana in punctul in care dispare entuziasmul pentru exercitarea profesiei, perspectiva unei noi zi de munca fiind una apasatoare.
Perpetuarea acestei situatii duce in anumite situatii la abandonarea locului de munca, mai ales in cazul personalului medical tanar si lipsit de experienta. Practic, se creeaza un „cerc vicios” in care personalul medical ramas este supus unei presiuni si mai mari.
2. Erori medicale
Pacientii, mai ales daca este vorba de populatia in varsta, se prezinta la spital cu mai multe afectiuni.
Ingrijirea unui pacient, cu astfel de probleme complexe de sanatate, necesita mai mult timp, ceea ce afecteaza timpul dedicat evaluarii si administrarii tratamentului celorlalti pacienti.
Cand exista presiunea timpului, este relativ usor sa nu se observe detalii mici, dar foarte importante, sau sa se intample erori medicale care afecteaza evolutia pacientului.
3. Calitatea scazuta a ingrijirii pacientului
Atunci cand medicii si asistentele medicale sunt intr-o stare de epuizare, interactiunea cu pacientii, in special cei recalcitranti, este dificila. Pierderea calmului poate compromite calitatea ingrijirii, iar obtinerea de la pacient a informatiilor despre evolutia bolii si antecedentele medicale este ingreunata.
Un nivel redus al calitatii ingrijirii medicale poate avea repercursiuni profesionale serioase pentru medic, asistenta medicala si spital, iar pentru pacient repercursiunea este asupra starii sale de sanatate.
Atunci cand nu exista personal medical suficient:
- exista un risc crescut de infectii, cum ar fi pneumonia si infectiile urinare legate de cateter;
- se prelungeste sederea pacientilor in spital, care duce la cresterea costurilor cu spitalizarea;
- cu cat pacientii stau mai mult in spital, cu atat devine mai aglomerat si mai lipsit de confort pentru pacienti si personalul medical;
- nu se pot prelua corespunzator cazurile noi de pacienti, etc.
4. Neintelegeri intre cadrele medicale
In spitalele care se confrunta cu lipsa de personal medical, medicii si asitentele medicale lucreaza sub presiune si stres. Relatia lor profesionala poate degenera cu usurinta spre stari de tensiune si neintelegeri de la lucruri precum pauzele, intarzierile, zilele libere, predarea turei etc.
Este o responsabilitate foarte mare a cadrelor medicale aflate in pozitii ierarhice superioare de a organiza programul de lucru. In ciuda lipsei de personal, toti angajatii ar trebui sa beneficieze de conditii similare de odihna si refacere.
5. Satisfactia scazuta a pacientului
Satisfactia pacientului este direct influentata de calitatea si cantitatea de asistenta medicala pe care o primeste pe parcursul internarii. Atunci cand exista mai putin personal medical disponibil pentru a raspunde nevoilor pacientilor, este foarte probabil ca acestia sa se simta nemultumiti de ingrijirea pe care au primit-o.
Existenta unui numar mare de pacienti alocati fiecarui cadru medical, face ca atentia individuala acordata fiecarui caz in parte sa scada, acest lucru fiind inevitabil si independent de dorinta medicului sau a asistentei medicale.
Orice masurare a satisfactiei pacientului pe care Ministerul Sanatatii doreste sa o faca, ar trebui sa inceapa prin crearea unui mediu favorabil ingrijirii medicale de calitate.
