Diabet de tip 1 sau insulino-dependent

Ce este diabetul de tip 1 ?

Diabetul (zaharat) de tip 1, denumit initial diabet juvenil, apare de regula in copilarie sau tinerete, totusi poate aparea si la adulti (30 spre 40 de ani).

Diabetul de tip 1 apare ca o disfunctie autoimuna, corpul nu mai produce insulina sau produce in cantitati insuficiente pentru ca sistemul imunitar, care in mod normal protejeaza organismul de infectii provocate de virusuri, bacterii si alte substante daunatoare, a inceput sa atace si sa distruga celulele pancreasului care produc insulina.

Cauze diabet de tip 1

Nu se stie exact de ce apare aceasta disfunctie, in cele mai multe cazuri este vorba de o mostenire genetica, dar diabetul de tip 1 se poate dezvolta si in urma unei infectii virale ca oreion, rubeola, citomegalovirus, rujeola, gripa, encefalita, poliomielita, sau virusul Epstein – Barr.

Unele persoane sunt mai predispuse genetic decat altele la diabetul de tip 1. Din doua persoane afectate de acelasi virus doar cea care are o predispozitie genetica la afectiuni autoimune va dezvolta diabet de tip 1.

Cazurile rare in care se poate declansa diabetul de tip 1 includ leziuni ale pancreasului cauzate de toxine, traume sau interventii chirurgicale pentru indepartarea totala sau partiala a pancreasului.

Tendinte ereditare diabet de tip 1

In diabetul de tip 1 sansele de a avea alti membrii ai familiei afectati de diabet sunt mai mici decat in cazul diabetului de tip 2.

Copiii sunt mai predispusi la dezvoltarea diabetului de tip 1 in cazul in care tatal are diabet de tip 1 si mai putin in cazul in care are mama.

Simptome diabet de tip 1

Diabetul de tip 1 se dezvolta treptat in timp dar simptomele pot aparea brusc.

Exista un moment in care apare factorul declansator (poate fi o infectie virala) si organismul isi pierde abilitatea de a produce insulina, totusi, in acest moment in corp inca exista insulina si nivelul glucozei in sange este inca normal.

Dupa acest moment, nivelul insulinei din corp incepe sa scada treptat, uneori pe parcursul mai multor ani, pana in momentul cand in corp nu mai este insulina, nivelul glucozei din sange creste brusc si pot aparea rapid simptome precum:

• oboseala si/sau slabiciune exagerata;
• sete excesiva, deshidratare;
• urinare excesiva;
• dureri abdominale;
• stare de greata si/sau voma;
• vedere incetosata;
• leziuni care se vindeca incet;
• iritabilitate si schimbari de stare bruste;
• menstruatie modificata sau chiar incetarea ei;
• scaderea in greutate;
• pierderea poftei de mancare;
• pulsul inimii este marit;
• tensiunea sangelui este redusa;
• temperatura scazuta a corpului (sub 36º C).

Diagnostic diabet de tip 1

Pentru a se putea stabili diagnosticul de diabet de tip 1 se efectueaza mai multe teste:

• masurarea glucozei din sange pe stomacul gol (in ultimile 8 ore, inainte de test, nu se va manca si nu se vor bea lichide decat cantitati mici de apa). Valoarea considerata normala este cea sub 100 mg/dl, intre 100-125 mg/dl se considera prediabet iar valoarea critica este cea mai mare sau egala cu 126 mg/dl; daca la 2 teste diferite valoarea va fi mai mare sau egala cu 126 mg/dl, se considera diabet;

sau

• masurarea glucozei din sange la 2 ore dupa ce se administreaza 75 mg de glucoza dizolvata in apa. Valoarea considerata normala este cea sub 140 mg/dl, intre 140-199 mg/dl se considera prediabet iar valoarea critica este cea mai mare sau egala cu 200 mg/dl;

sau

• masurarea aleatorie a glucozei din sange la persoanele care prezinta simptomele specifice unei crize de hipoglicemie sau hiperglicemie. Valoarea critica este cea mai mare sau egala cu 200 mg/dl.

Nivelul glicemiei rezultat in urma testului cu glucometrul care preleva sange prin inteparea in deget nu poate sta la baza diagnosticului de diabet de tip 1. Aceasta valoare trebuie confirmata de testele de sange mentionate mai sus.

Testul hemoglobinei glicolizate

Testarea hemoglobinei A1c denumita si HbA1c, hemoglobina glicozilata sau glicohemoglobina, este un test de sange care releva cat de bine este tinut sub control diabetul. Hemoglobina A1c prezinta media controlului glucozei din sange in ultimele 2-3 luni si este utilizata impreuna cu monitorizarea zilnica a glicemiei pentru a se ajusta dozele de insulina sau de alte medicamente pentru diabet.

Hemoglobina se gaseste in celulele rosii care transporta oxigenul in corp. Cand diabetul nu este controlat si nivelul de glucoza din sange este ridicat, glucoza se acumuleaza in sange si in combinatie cu hemoglobina se glicolizeaza. Prin masurarea nivelului hemoglobinei A1c se poate afla cantitatea medie de zahar din sange; cu cat nivelul hemoglobinei A1c este mai ridicat cu atat cantitatea de glucoza din sange a fost mai mare in saptamanile anterioare testului.

Care sunt valorile normale pentru testul hemoglobinei glicolizate ?

Valorile pentru testul hemoglobinei glicolizate sau A1c, exprimate in %, sunt:

• pentru persoanele sanatoase, care nu au dezvoltat diabet: intre 4% si 5,6%;
• pentru persoane cu risc crescut de diabet: intre 5,7% si 6,4%;
• pentru persoane cu diabet: egal sau peste 6,5%. Pentru a nu dezvolta complicatiile specifice diabetului, se recomanda mentinerea nivelului sub 7%.

Frecventa cu care este recomandat testul depinde de modul cum este tinut sub control diabetul, si poate varia intre 3 si 6 luni.

Persoanele cu afectiuni care influenteaza hemoglobina, asa cum este anemia, pot obtine rezultate distorsionate la testul hemoglobinei glicolizate. Rezultate distorsionate se pot obtine si din cauza suplimentelor cu vitamina C si E, boli renale sau hepatice, nivel ridicat al colesterolului.

Tratament diabet de tip 1

Persoanele cu diabet de tip 1 au nevoie de administrarea regulata de insulina pe tot parcursul vietii. Majoritatea au nevoie de doua sau mai multe injectii zilnic, cu doze de insulina ajustate in functie de auto-monitorizarea glicemiei.

Nivelul de referinta al glucozei in sange pentru o persoana cu diabet de tip 1 este individualizat in functie de perioada de cand s-a declansat, varsta si conditia medicala a persoanei, existenta unor complicatii cardiovasculare etc. Totusi, in general, este recomandabil ca inainte de inceperea mesei valorile sa fie cuprinse intre 80-130 mg/dl, iar la 1-2 ore dupa inceperea mesei sa nu depaseasca 180 mg/dl.

Insulina trebuie injectata sub piele, in tesutul adipos (de grasime), pentru a fi absorbita in sange si transportata catre toate celulele care au nevoie de ea. Insulina nu poate fi administrata sub forma de comprimat (pastila) pe cale orala pentru ca lichidul gastric din stomac ar distruge-o. Insulina este un hormon, si ca toti hormonii, este o proteina cu o structura tridimensionala care este distrusa de acidul din stomac. Chiar daca ar trece de stomac, enzimele digestive secretate de pancreas ar distruge molecula proteica a insulinei.

Momentan injectiile cu insulina sunt metoda cea mai utilizata ca tratament pentru diabetul de tip 1. Noi metode se dezvolta, cum ar fi insulina administrata prin inhalare, dar nici in acest caz administrarea prin injectii a insulinei nu este eliminata complet.

Tratamentul pentru diabetul de tip 1 include si:

• administrarea de medicamente pe cale orala (nu intotdeauna);
• o alimentatie sanatoasa si echilibrata;
• exercitiu fizic;
• mentinerea sub control a tensiunii sangelui;
• mentinerea sub control a nivelului colesterolului. (colesterolul este un tip de grasime care se gaseste in celule, in sange si in multe tipuri de alimente)

Toate persoanele insulino-dependente trebuie sa respecte un plan de nutritie personalizat, elaborat de un specialist, care include:

• nivelul aportului caloric zilnic;
• recomandari pentru cantitatile de carbohidrati, grasimi si proteine. In general, se recomanda ca proteinele sa asigure 10-15% din aportul energetic zilnic, lipidele (grasimile) 30-35%, iar carbohidratii 50-55%, dar din carbohidrati maxim 10% sa fie zahar sau alti carbohidrati rafinati;
• instructiuni pentru cum se pot impartii caloriile intre mese si gustari.